Fond de garantare

 

INFORMARE – PRIVIND FONDUL DE GARANTARE PENTRU PLATA CREANŢELOR SALARIALE – Legea 200/2006

 

 Cadrul general de reglementare īn materia raporturilor de muncă, asigurat prin intrarea īn vigoare a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, a impus necesitatea reglementarii prin lege speciala a constituirii şi utilizării Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.

       Avānd īn vedere dispoziţiile exprese ale art. 167 din actul normativ menţionat, a fost adoptata Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, act normativ ce a fost publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006 şi care a intrat īn vigoare la 1 ianuarie 2007.

       Legea 200/2006 transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor īn cazul insolvabilităţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor īn cazul insolvabilităţii angajatorului.

        Beneficiază de prevederile Legii nr.200/2006 salariaţii angajatorilor pentru care starea de insolvenţă a intervenit după data de 1 ianuarie 2007.

        Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (denumit in continuare Fond de garantare), asigura plata creanţelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca īncheiate de salariaţi cu angajatorii īmpotriva cărora au fost pronunţate hotărāri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi fata de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare.

         Din resursele Fondului de Garantare se suporta, īn limitele şi īn condiţiile prevăzute de lege, următoarele categorii de creanţe salariale:

-          salariile restante;

-          compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;

-          plăţile compensatorii restante, īn cuantumul stabilit īn contractul colectiv de munca şi / sau īn contractul individual de muncă, īn cazul īncetării raporturilor de muncă;

-           compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi / sau contractului individual de muncă, īn cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

-          indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata īntreruperii temporare a activităţii.

Contribuţiile sociale datorate de angajatorii īn stare de insolvenţă nu se suporta din Fondul de garantare.

          Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie, pentru fiecare salariat.

Salariul mediu brut pe economie avut īn vedere este salariul mediu brut pe economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistica īn luna īn care s-a deschis procedura insolvenţei.

          Stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului īn stare de insolvenţă.

Cererile menţionate vor fi īnsoţite de documente care să ateste că īmpotriva angajatorului a fost pronunţată o hotărāre judecătoreasca definitiva de deschidere a procedurii insolvenţei şi a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare.

Creanţele salariale suportate din Fondul de Garantare se vor achita īn lei, īntr-o singură tranşa, prin sistemul de plată general utilizat pentru plata drepturilor reprezentānd indemnizaţia de şomaj.

               Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene  (denumite in continuare agenţii teritoriale).

               In gestionarea Fondului de garantare, agenţiile teritoriale au următoarele atribuţii:

-          primesc, examinează şi soluţionează cererile privind plata creanţelor salariale care rezultă din contractele individuale şi /sau colective de muncă;

-          stabilesc cuantumul creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuează plata acestora;

-          recuperează debitele create īn condiţiile prezentei legi, altele decāt cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare;

-          reprezintă interesele Fondului de garantare īn relaţiile cu instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, instanţele judecătoreşti, societăţi sau organizaţii;

-          efectuează schimbul de informaţii cu instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European.

               Angajatorii au obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, pānă la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

               Termenul de declarare a contribuţiei la Fondul de garantare constituie şi termen de plată.

Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare, īn cota de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii  brute lunare realizate de salariaţi.

In cazul īn care se pronunţă īnchiderea procedurii de insolvenţă, ca urmare a redresării  angajatorilor, aceştia sunt obligaţi să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, īn termen de 6 luni de la pronunţarea hotărārii judecătoreşti de īnchidere a procedurii.

    Anexa 1,  Anexa 2,  Anexa 3, Anexa 4